Dimineata de mai, cu roua in picioare

Ma trezesc intr-o dimineata de sambata, de mai. Sunt fericita ca am zabovit in pat dupa voia inimii si (inca) somnul copiilor. Privesc pe fereastra si observ cum sub caldura soarelui se inalta aburul in gradina.

Cobor cu bagare de seama in curte. Incet, ca sa nu trezesc pe nimeni si repede, pentru a vedea minunea din iarba: roua.

Imi revin in minte cuvintele unui mare suflet: "Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de azi. Hai sa incepem."