Curtea merilor in floare sau Haus Hubertus

Intr-o dupa amiaza insorita, venita in urma unor lungi perioade de ploaie, a aparut din senin (nu?) ideea unei vacante. 

Locul era stabilit dinainte si ca urmare a unei invitatii, asa ca am decis cu toti sa ne aventuram in afara orasului pentru cateva zile.

Ce a urmat? Hm…Prima imagine: curtea cu meri in floare.

 Respirata ti se opreste cateva clipe, apoi expiri…asaaa…mai privesti o data. Zambesti. Inspiri si simti miros de iarba si flori. Abea acum gasesti  masutele asezate la umbra merilor infloriti si te imaginezi deja savurand o farfurioara cu dulceata de afine, neaparat asortata cu paine proaspata si cu un pahar rece cu apa.

Apoi plimbandu-ti privirea identifici banca asezata sub un mar ale carui crengi ating pamantul. 

Aha, iti spui, as putea petrece o buna vreme citind acolo. Cate vreme? Atat cat mintea va putea sta linistita si te va lasa sa savurezi profunzimea naturii. 

Curtea lunga, asezata langa Barzava si la capatul lacului….te indeamna sa o strabati prin iarba inalta. “Inca nu am cosit, imi spune gazda, vine Gyuri si ma ajuta”.  Zambesc si dau din cap ca inteleg. “Ce bine ca am ajuns inaintea lui Gyuri, imi spun.  Minunatia plimbarii prin iarba inalta….he-heee…numai un orasean privat de astfel de bucurii o poate intelege.”

Seara se lasa peste curte cu frig, dar nimic nu te indeamna sa intri in casa. Mai bine te apropii de focul incropit in curte pentru tocanita la ceaun. Mai bine privesti stelele. Toate. Caci aici in aerul curat si limpede nimic nu te impiedica sa identifici Ursa Mare si Orionul si cine stie cate alte constelatii, pe care din oras le poti urmari doar in harti ale cerului.

Intreaga curte, intreaga casa iti arata respectul pentru natura, respectul pentru traditii.

Vesta din piele a strabunei este asezata la loc de cinste alaturi de schiurile bunicului si reprezinta alaturi de fotografiile de familie decorul “salii mari”, asa cum numesc gazdele restaurantul.

Este o placere sa privesti fiecare fotografie in parte, fotografii ale germanilor din Valiug imbracati in straiele vremii si mandri de a aparea in poza, in zi de sarbatoare, alaturi de familiile lor. Poti incerca sa deslusesti povestea lor in timp ce iti savurezi halba de bere inspumata si snitelul cat toata farfuria.

Piatra si lemnul de contructie a casei sunt numai surse locale. Caldura este obtinuta prin incalzirea apei cu ajutorul panourilor solare. Merii sunt “dati cu var” si niciodata stropiti.

Dar mai presus de toate, mai stii cum se ridica aburul dis de dimineata insorita?