Pe cand aveam vreo 13-14 ani am citit “Jocul de-a vacanta”
a lui Mihail Sebastian. Sigur ca nu am inteles de ce personajele au dorit sa
se rupa complet de lumea exterioara, de obiceiurile lor, ajungand pana la a
taia cablul de telefon.
Abea acum cativa ani am gasit placerea de a te deconecta
total de responsabilitatile zilnice, de mesajele care vin prin conexiuni media,
wifi sau telefonice, iar de atunci sunt in cautare de locuri izolate, placute,
unde sa iti poti petrece cateva zile de plimbari linistite.
Unul dintre locurile descoperite se afla in Magura si acolo
am petrecut cateva zile de iarna impreuna cu cativa prieteni.
Drumul neasfaltat si ingust, care porneste din Zarnesti catre
Magura, se urca greu in timp de iarna si asta face ca putini oraseni sa se
avante spre casele de sus.
Cabana la care am stat cu toti avea exact aceleasi conditii
ca si apartamentul meu, diferenta o face: cineva imi serveste masa (ei, e bine
asa, nu?), televizor exista doar in sala de mese, retea de telefonie mobila se
poate accesa doar din balcon atunci cand stai intr-un picior si neaparat semi-aplecat
peste balustrada. Deci aproape perfect pentru a nu urmari telefonul, e-mailul
sau stirile.
Atunci cand am planuit scurta vacanta am considerat si
faptul ca fara tehnologie copiii s-ar putea plictisi, insa anticiparile mele au
fost complet eronate. Plimbarile in
zapada, urmate de sanius pe soseaua neumblata, au fost invariabil urmate de o
foame de lup. Poate de aceea au mancat cu mare pofta ciorba de iepure (pe care ca
sa evitam comentariile: “bietul iepuras”, am declarat-o pentru ei ca fiind
ciorba de vitel). Masa copioasa era invariabil urmata de toropeala si de jocuri
de carti insotite de chicoteli.
Astfel ca bucuria copiilor pentru jocurilor de carti uitate (mai
stie cineva sa joace Tabinet?), bucuria chicotelilor, aventura aprinsului de
artificii in zapada, gustul inconfundabil al turturilor (uneori cu adaos de
frisca – zapada), toate acestea au facut sa dispara dorinta de a fi in legatura
cu ceea ce se afla la mai mult de cativa km. Iar jocul nostru a fost
transformat in jocul “de-a vacanta la cabana”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu