Casa cu muscate si Rapa Soimului

Ghidati de dorinta noastra de a gasi un loc aprope de Bucuresti, unde sa putem petrece un sfarsitul de saptamana, am cautat cu indarjire prin recomandarile de internet.

Ne-am hotarat destul de repede pentru zona de langa Campulung Muscel si aici am optat pentru o pensiune la care cea mai mare parte a opiniilor se refereau la linistea locului, gradina minunata si mancare deosebit de gustoasa. Exista si opinii care fac referire la faptul ca locul nu este recomandata tinerilor care vor sa asculte muzica pana tarziu in noapte, care vor sa se distreze dansand si chiuind.

Ei bine, ambele opinii au fost favorabile deciziei noastre. 

Astfel am plecat intr-un weekend la Bughea de Jos, la Pensiunea Liana. Ne doream liniste in natura, excursii si plimbari lungi in zona masivului Iezer Papusa, seri linistite petrecute afara cu un pahar de vin sau un ceai si sunet de greieri, preucm si multa-multa vorba. Bucuria noastra a fost fara cuvinte cand am observant ca am gasit ceea ce ne imaginam si speram.

Pe toate site-urile de recomandari pentru cazare, Pensiunea Liana, atat cu privire la locatie cat si cu privire la mancare, este descrisa in cuvinte elogioase, deci nu as putea adauga alte detalii fara sa repet ceva deja spus insa voi descrie experienta momentului meu de rasfat. Dimineata, cand se lumineaza de ziua dar soarele inca nu apare pe dupa culme, cand toate florile, iarba si copacii sunt plini de roua, eh…atunci, in acel moment, ador sa beau o cana de cafea in gradina.

Ma plimb prin curtea cu cana de cafea fierbinte in maini, inspirand adanc. In nari imi intra aerul umer, rece si curat al diminetii, impreuna cu un iz de cafea.

Cand se iveste soarele incepe noua zi de plimbare.

Vom porni sa vedem Manastirea Ciocanu si mai sus de ea, Rapa Soimului.

Manastirea se afla chiar in comuna Bughea de Jos. Drumul asfaltat se termina dupa 6 km de la iesirea din soseaua principala. Pe acolo am lasat masina si am mers aproximativ 2 km pe un drum forestier pana la Manastirea Ciolanu.

Manastirea Ciocanu a fost amintita pentru prima data in hrisoavele din 1677, pentru ca aici a fost un locas pustnicesc in vechime. El a ajuns mai cunoscut după ce Schitul a intrat sub obladuirea Manastirii “Negru Voda” din Campulung, in jurul anului 1700. Legenda spune ca in padurile de aici s-a refugiat din calea tatarilor un boier din Campulung Muscel, Nicolae Ispavnicul. Boier Nicolae a ridicat aici Schitul Ciocanu si a luat nume de calugar – Neofit. 

In curtea manastirii se afla doua biserici: una mică, din lemn, cu pictură neobizantina la exterior si autentic romanească la interior, cu hramul “Intrarea Maicii Domnului în Biserica” şi cea noua, mai mare, cu hramul “Sfintii Apostoli Petru şi Pavel”.
 Biserica veche a fost construita in anul 1825 pe locul unui asezamnat vechi ce s-a prabusit la cutremurul

din 1802. Ruinată în 1922, Mănăstirea Ciocanu a fost refăcută şi repictată în 1932.

Biserica noua a fost ridicata intre 1994-2008 si a fost pictata intre 2008-2011. 

Rapa Soimului se afla in apropierea Manastirii. Citisem despre dar, dar drumul este nemarcat . Am intrebat un calugar ce cara fan de pe deal pana in curtea Manastirii despre directia spre Rapa. S-a oprit binevoitor si desi era mai tanar decat min, mi s-a adresat asa: “Taica, mergeti inainte pe drum si tineti dreapta.” si ca sa fie sigur ca am inteles, a desenat drumul in praful drumului cu varful papucului.

Am urmat drumul descris si curand am ajuns sa vedem maretia naturii sapata in lut rosu.

Rapa Soimului s-a format prin alunecarile de teren reprezentand una dintre cele mai importante procese de modelare actual a reliefului in bazinul Bratiei. Rapa are 253 m lungime, 198 m latime si o adancime de 30 de metri.

Vegetatia s-a dezvoltat peste stratul de lut rosu, din loc in loc aparand copaci si smocuri de iarba.