"Esti fericita?", am intrebat.

Acum cateva zile am intrebat o prietena daca este fericita. Mi-a raspuns ca este multumita de viata ei. “Cum adica?”, am continuat. Mi-a spus ca e multumita de fiecare aspect,iar cand apare ceva ce ii creaza nemultumire sau iritare il evalueaza pentru a intelege daca sa il corecteze sau sa il indeparteze.

“Dar esti fericita?”, am continuat. Mi-a spus ca sunt momente in care este fericita si acelea sunt cele dupa care se ghideaza.

Am rugat-o sa imi explice sau sa imi descrie un moment de fericire. Mi-a povestit ca un astfel de moment a fost cel in care intr-o zi de primavara statea pe malul marii si cu ochii inchisi se lasa sa simt vantul si soarele. In acel moment tot ce conta era “ACUM”, nici trecutul, nici ce va fi peste o ora, ci ACUM. Atunci a fost fericita. “Sunt rare aceste momente, dar reprezinta momentele mele, ale mele ca identitate.”

Cicalitoare am revenit cu intrebarile: “Dar atunci cand ai fost la prima serbare de gradinita a copilului cel mic? Dar cand ai fost sa vezi lista cu admiterea la facultate a celui mare? Atunci nu ai fost fericita?”.

A ras si a tacut. Am tacut si eu, neintelegand daca o deranjeaza intrebarea sau daca este atat de evident raspunsul incat nu merita vorbe.

Dupa cateva clipe insa mi-a raspuns: “Vezi tu, prima serbare de gradinita te ridica in inaltul cerului. Dar te ridica pentru ca este legat de copilul tau, pentru ca incordarea din vocea lui atunci cand isi spune poezia si privirea pe care ti-o arunca direct si cu mandrie atunci cand termina si nu uita nici un cuvant, exact asa cum ati repetat seara de seara acasa, aceasta te emotioneaza si te bucura. Este fericirea ta pentru ca iti vezi copilul fericit. Stii ca este fericit si asta te bucura.”

“Iar admitere la facultate…ehe…luni si luni de invatat continuu, amanari ale iesirilor cu prietenii pentru invatat incrancenat, repetat si repetat in timp ce se plimba prin casa, bucuria finalizarii examenului “sigur cu cel putin 9.50” si emotia asteptarii: “e 9.50 sau profesorul vede o greseala inexistenta, irationala si pe care nu am banuit-o si e mai putin?”.Incordarea, asteptarea banuita a reusitei si indoielile firesti ale reusitei toate acestea se finalizeaza cu “am reusit!!!!”. Este fericirea copilului tau, munca lui, mandria lui si pentru asta esti fericita. Esti fericita pentru ca esti mandra de copilul tau fericit. Stii ca e bucuros ca nicodata iar asta te bucura.”

“Dar partenerul tau? Nu ai fost fericita niciodata in relatia ta?”

Acum a ras de-a binelea: “Cum sa nu! Ma bucur permanent de prezenta lui, de atingerea lui si de fericirea pe care mi-o transmite atunci cand ma priveste in ochi. Aceasta e bucuria relatiei noastre si fericirea de a fi impreuna.”

Acum a tacut din nou. Nu am indraznit sa spun nimic. Am asteptat continuarea.

“Dar fericirea TA este momentul TAU si numai al TAU. Pe care il simti in inima, in suflet, in abandon, cu mintea golita si cand esti detasat de orice altceva si de oricine altcineva. Esti fericit si atat. Fara “dar”, fara “poate”, fara “ieri”, fara ‘mai tarziu”. Esti fericit ACUM, in clipa aceea. Chiar daca totul se misca iar tu este unic si nemiscat. Si esti fericit.”

Acum trag concluzia ca daca am trai mai multe moment “ACUM” am fi fericiti mereu. Daca am constientiza ca fiecare clipa are legatura doar cu ea insisi si nu cu trecutul si nu cu viitorul, am trai aici, moment de moment, ca o linie punctata ce se uneste momentele individuale, unice de fericire.